Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Prietenie pe “invisible” (3)
Adăugată de AdaMirela in 24/05/2012, citită de 2.756 ori
Autor: Nicolae Geanta, Categorie: Editoriale
Prietenie pe “invisible” (3)

Pe Facebook media de prieteni este de peste 150, unii au 10-15, alţii 3000-4000. O elevă de-a mea are 1700. Cel mai bătrân utilizator, Yve Bean, din Bradford, UK, 102 ani la logare în 2008, a strâns 4962 de prieteni până în 2010. Apoi a plecat acolo unde Facebook nu va mai putea influenţa pe nimeni. Câţi credeţi că au vizitat-o la înmormântare? Nimeni…

Cum e să ai 500 de prieteni. Dar 1700? Dvs câţi aveţi? 50, 150? Sigur vă sunt prieteni? Că eu abia am vreo cinci. Se spune că odată, Socrate a fost vizitat de un ucenic. „Aşa casă mică aveţi maestre?”, a înrebat mirat acesta, ştiind reputaţia înţeleptului. „Măcar s-o umplu cu prieteni!”, a fost replica.

E o minciună să crezi că ai 1700 de prieteni. Sau chiar 100. Fără să-i fi văzut vreodată. O fată creştină a avut accident. „Am avut 600 de prieteni, i-a zis păstorului, şi nici unul nu a venit la spital să mă vadă!”.

Prietenia nu-i când stai să spui poveşti, ci când cari poveri. Prietenia e când şti să plângi lângă coleg, când rupi sanswich-ul cu el (mie la liceu un coleg, Guşter îl chema, îmi dădea zilnic un sandwich). Prietenia e să-ţi dea haina cea bună, pantofii, cheia de la casă (aşa a dorit un coleg de facultate de-al meu care stă în Bucureşti).

Am văzut, de 1 Martie 2012, nişte fete prin oraş, cu garoafe. „Aţi primit flori de la băieţi?”. „Aş, de unde domn’ profesor, ni le-am făcut cadou între noi”. Şi fiecare avea un… prieten!

Când eram în clasa XII-a aveam o prietenă de-a X-a. Eu jucam fotbal la juniori republicani în Divizia A. Plecam de la 5,30 de acasă şi veneam seara la 19. De la 13 la 15, zi de zi, o luam de la liceu, şi-o duceam la pregătire la mate. Părinţii mei erau săraci, şi îmi dădeau câte 5 sau 10 lei pe zi, bani cu care nu puteam să-mi iau mai mult de 2 pateuri şi-un iaurt, sau maxim o ciorbă la cantină. Ştiţi ce făceam? Răbdam de foame şi-o duceam pe fată la Cofetărie. Sau, îi cumpăram câte un trandafir. Ori o păpuşă! Ciocolăţi nu erau atunci!

Când am spus întâmplarea asta unor tineri, şi le-am zis că ei azi sunt zgârciţi, un flăcău de vreo 19 ani a râs: „Păi, ce să le mai dăm domn’ profesor prăjituri, nu vedeţi că sunt grase! Ţinem la silueta lor”. „Mă gândeam că vreţi să nu facă diabet”, i-am replicat.

Facebook-ul oferă prietenii zgârcite. Trandafiri frumoşi, dar virtuali. Nu costă nimic. Dar nici nu miros! SMS furate, fără pic de sentiment. Declaraţi downlaudate. Fără inimă în ele. Unele şi fără cap.

Voi, ştiţi ce e prietenia? Nu numai cu fetele, ci şi cu camarazii voştrii. Pe Facebook nu-i găsiţi. Pe cei lângă care să plângi, pe care să te sprijini…

Prietenii de acolo te pot nenoroci. Solomon spune în Proverbe 18:24 „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate”. Hristos să vă fie prieten. Amin?

De aceea, la biserică e bine ca după program să nu fiţi în secunda doi în stradă, la maşini. Mai staţi afară în curte, mai beţi un ceai, o cafea, în holul bisericii. La Cireşarii, după fiecare eveniment se dă ceai şi biscuiţi. Nu pleacă nimeni… Faceţi-vă prietenii la biserică. Vă spun că va fi frumos. Şi fără regrete. Aici se leagă rănile. Şi se închid. Aici să faceţi nunţile!
(va urma)


Știre preluată de pe crestintotal.ro
Superb, DUmnezeu sa va binecuvinteze sa mai deschideti inimile tinerilor si sa le canalizati spre Ce
Adăugat în 25/05/2012 de ninna93
Aş dori să întăresc cele afirmate în mesaj. Eu aveam peste 300 de contacte pe Yahoo Messenger însă nu am ştiut câţi din cei 300+ îmi sunt prieteni până când nu am renunţat la messenger! Am observat cu tristeţe că cei care au vrut să păstreze legătura cu mine se pot număra pe degetele ...de la o singură mână!! (şi chiar dintre ei rămâne de văzut câţi vor sa-mi fie aproape la greu)
Adăugat în 25/05/2012 de cst179
avem asa putini prieteni....sau chiar de loc'!!! ce s-a intamplat cu generatia noua e chiar trist
Adăugat în 26/05/2012 de necunoscuta
trist dar adevarat!
Din pacate ne nenorocim singuri in loc sa cautam sa stam mai mult langa Hristos!:)
Adăugat în 29/05/2012 de Ayanna
eu,fac parte din generatia '' scrisului si cititului'' ,sunt un produs prea fericit as spune cind vad marea tinerilor dar si a perilor albi care s-au aruncat in acest abis!Ma vad nevoita sa scriu caci ma doare[ceea ce este mai mult sau de necomparat cu '' ma deranjeaza''] despre situatia celor care utilizeaza retelele de socalizare.satana are absolut toate informatiile si armatura necesara de a distruge toto ce Domnul a pus, a creat in noi.Mi-aduc aminte,a propos, de ceai cafea,etc, baute la biserica, in timpul anilor 1980,cind eu m-am intors la Domnul,dupa serviciul de cult, tinerii care serveau masa in cadrul bisericii ,se duceau sa lucreze organizati in grupuri pamintul saracelor,vaduvelor,batrinelor,singure, iar surorile mai tinere, se duceau paralel sa curte casa acestor surori sau frati in Domnul. Pentru mine, a fost si a ramas o imagine vie, scumpa, dar nu stiu daca m-as mai putea intiln azi cu ea.Frate Nicolae Geanta,te rog, in numele Domnului Isus ,"'incearca'' acest gen de ceai si cafea intre servicici [macar]si te rog, sa-mi scri despre ''gustul si efectul'' simtit, vazut.Pina atunci, numai de bine,sa auzim .
Adăugat în 29/05/2012 de sanda_tulics
Opțiuni