Atributele lui Dumnezeu – A. W. Tozer

Lucrarea lui Tozer - Atributele lui Dumnezeu – este, cu-adevărat, o scriere remarcabilă. Cartea uimeşte prin simplitatea exprimării şi prin profunzimea afirmaţiilor, prin bogăţia teologică şi prin candoarea cunoaşterii intime a celui Prea Sfânt, prin naturaleţea unei frazări fluide, cadenţate şi prin greutatea spirituală a ideilor exprimate în ea. Nici un cuvânt nu pare redundant; nimic nu pare a tulbura bucuria şi satisfacţia de a medita, prin intermediul cuvântului scris, la Cel ce este obiectul credinţei noastre; totul se calibrează, se centrează în jurul Fiinţei măreţe, a Dumnezeului triunic a cărui personalitate copleşitoare poate strivi orice minte muritoare limitată. Deşi face dovada unei inteligenţe sclipitoare, Tozer declară deschis, şi nu de puţine ori, incapacitatea sa de a percepe şi de a pricepe în detaliu substanţa Divină, miraculosul etern, insondabilele profunzimi pe care natura lui Dumnezeu le ascunde.

Scopul declarat al autorului este acela de a recâştiga pentru mintea cititorilor, de a repune în prim-plan chipul Dumnezeului cel adevărat. Biserica lui Cristos suferă pentru că a pierdut în negura timpului adevărata imagine a Dumnezeului Bibliei, reducându-L la imaginea unei Divinităţi mici, pipernicite, impotente sau, dimpotrivă, distorsionându-L într-un Tată  îndepărtat şi bonom, docil, gata să satisfacă bucuros orice capriciu al copiilor Săi rebeli. Avem un creştinism anemic şi irelevant pentru că aceasta este imaginea denaturată pe care ne-am creat-o despre Dumnezeul nostru; lâncezim deoarece am pierdut din minte şi din inimă grandoarea şi desăvârşirea Părintelui ceresc; suntem lipsiţi de impact, insignifianţi fiindcă l-am modelat pe Creator după chipul nostru, reducându-L la o abstracţiune facilă, la o simplă teorie frumos decorată şi extrem de schematizată. Unica salvare este redescoperirea Dumnezeului adevărat, cunoaşterea şi aprofundarea naturii Lui, restaurarea chipului Său în vieţile noastre, ale creştinilor actuali.  

Potrivit lui Tozer, fiecare dintre atributele pe care Dumnezeu le posedă  fac parte în mod absolut din fiinţa Sa divină. Dumnezeu nu doar le deţine, asemenea nouă; ele sunt părţi constitutive ale Lui, se contopesc în El, se identifică perfect cu structura Sa. El nu are bunătate, sfinţenie, transcendenţă, suveranitate ş.a., ci Dumnezeu ESTE aceste lucruri; El le reuneşte la modul ideal în caracterul Său fără a deveni, în schimb, o simplă sumă a unor atribute neutre care se manifestă disparat. Toate caracteristicile se armonizează şi funcţionează într-o congruenţă deplină în Dumnezeu; ele sunt coextensive naturii Lui. E o taină profundă acest fapt, taină care transformă scriere lui Tozer într-o minunată odă dedicată Făpturii divine. Răzbate din carte un profund sentiment de umilinţă, închinare şi adorare pasională faţă de Cel care este creatorul şi susţinătorul întregului univers.

 Autorul ne pune înainte 20 de atribute ale Divinităţii. Volumul întâi debutează cu infininitatea lui Dumnezeu, iar volumul al doilea se sfârşeşte cu dragostea Lui. Iată şi celelalte calităţi pe care Tozer le tratează în cea mai profundă şi originală manieră în cartea sa: imensitatea, bunătatea, dreptatea, îndurarea, harul, omniprezenţa, imanenţa, sfinţenia, perfecţiunea, existenţa, transcendenţa, eternitatea, omnipotenţa, imutabilitatea, omniscienţa, înţelepciunea, suveranitatea şi credincioşia lui Dumnezeu. În proporţii perfect egale, într-o simbioză ideală, toate aceste atribute se găsesc în persoana Dumnezeirii, fiecare dintre ele fiinţând şi manifestându-se în cel mai plenar mod posibil, fără a se limita sau stânjeni reciproc. Dacă Dumnezeu nu le-ar poseda pe toate fără jumătăţi de măsură şi fără nici o limitare, El n-ar mai putea fi obiectul devoţiunii şi adorării noastre. Sau, în termenii scriitorului, „m-aş simţi jenat să merg în cer şi să privesc faţa unui Dumnezeu care nu a cunoscut totul. El trebuie să ştie totul ca să mă pot închina Lui. Nu pot să mă închin la ceva care nu este perfect”. Prin extensie, acest adevăr poate fi aplicat tuturor celorlalte trăsături ale Creatorului. Dumnezeu trebuie să fie şi este desăvârşit, absolut în tot ceea ce-L priveşte. E o taină, un mister adânc la care lumina rece a raţiunii limitate şi răzvrătite nu are acces.

Abraham Lincoln spunea că numai o înţelepciune infinită putea să reveleze cuvintele profunde ale Sfintei Scripturi. În faţa acestei Înţelepciuni unice şi sublime autorul se prăbuşeşte, recunoscându-şi totala incompetenţă şi neputinţă în a-L descoperi pe Creator în toată plenitudinea Sa. Tozer este de-a dreptul învăluit în acest misteryum tremendum al experienţei descoperirii şi intuirii inefabile a tot ce este şi tot ce înseamnă Dumnezeu. Autorul foloseşte din plin celebra maximă a lui Anselm: „Cred pentru a înţelege”. Cu toate acestea, Tozer nu face dovada unui mistic iraţional; credinţa lui nu alunecă într-un panteism aneantizant; cunoaşterea celui Preasfânt nu depersonalizează, nu anulează şi nu restrânge fiinţa umană. Din contră, o înnobilează cu cea mai înaltă şi măreaţă „ştiinţă” şi-i conferă sentimentul completitudinii şi al echilibrului la toate nivelurile sale.

Atributele lui Dumnezeu este, fără doar şi poate, o carte despre Dumnezeu, despre El şi nimic altceva în plus. Citind-o, oricine poate simţi cum vălul teoriei abstractizante şi al dogmatismului sec se risipesc, făcând loc unui Dumnezeu mult mai inteligibil, mai personal şi mai apropiat de inimile noastre. Nelimitarea Lui intimidează şi obligă deopotrivă, separă şi uneşte în egală măsură. Descoperindu-ne carenţele inerente, avem deplina libertate şi încredere să cerem Celui ce le posedă pe toate la modul absolut să umple El golurile fiinţei noastre. Dacă n-ar fi aşa, dacă nu ne-am încrede într-un Dumnezeu care umple totul, care cuprinde totul, care stă deasupra tuturor şi care susţine totul, credinţa şi rugăciunile noastre ar fi de prisos. Cunoaşterea Tatălui nostru din ceruri este atât de importantă, atât de vitală, încât orice înţelegere eronată a naturii Sale nu face altceva decât să ne deformeze serios modul de  a-L  percepe pe El, lucrurile şi oamenii ce ne înconjoară şi chiar pe noi înşine. Cartea lui Tozer are, fără îndoială, multe calităţi; dar adevărul, profunzimea şi bogăţia cuvintelor sale sunt incontestabile. Lecturând-o, nu poţi face altceva decât, împreună cu autorul, să te minunezi de adâncimea, frumuseţea şi unicitatea lui Dumnezeu şi să rosteşti, profund marcat, asemenea lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.