Lozul castigator
Adăugată de user necunoscut in 24/03/2008, citită de 2.392 ori
Autor: Iulia Tuns, Categorie: Editoriale
Lozul castigator
Cum ar fi dacă ai afla că la extragerea loto 6 din 49 eşti desemnat câştigătorul premiului de 6,7 milioane de Euro? Sau ai primi un telefon de la o bancă care te-ar anunţa că ai un depozit de 100 miliarde de lei pe numele tău? Cum ar fi să te trezeşti în propriul palat cu zeci de servitori, cu ultima achiziţie feminină de pe piaţă şi cu un Rolls Royce în garaj. Cred că ai putea spune că ai ajuns în paradis. Şansele pentru ca o astfel de povestire să devină realitate ar putea fi de 1 la un milion de ani. Însă în fiecare zi a existenţei noastre alergăm după vise de genul celor amintite. Dacă viaţă e bună cu noi şi ne oferă o fărâmă din fericire spunem că ne-a surâs norocul sau unii mai spirituali că există un Dumnezeu.

Te uiţi în jur şi vezi copii lăsaţi în grija străzii, bătrâni abandonaţi, infirmitate fizică, mentală, spirituală, sărăcie, tragedii, decese. Aceasta e povestea reală a lumii, eclipsată de mirajul ciobului de sticlă în care poţi zări iluzia bogăţiei. Cât din ceea ce deţinem este proprietatea noastră? Răspunsul poate varia în funcţie de actele doveditoare, dar fără un astfel de act mai avem proprietate? Alergăm după promoţiile lunii, anului, zilei. Căutăm printre etichete, capace de sticle şi părţi de produse tot felul de premii, cadouri, surprize. Gustul amar al dezamăgirii neaflării nimicului valoros ne obligă spre perseverenţă. Motto-ul la care aderăm a devenit ghilotina sub care ne-am plecat grumazul. „Trăieşte clipa”, auzi la tot pasul, şi vei descoperi plăcerea la cote maxime doar prin aplicarea acestui dicton. Dacă norocul nu ne surâde din pachetul de chips-uri sau capacul de coca-cola, atunci ultima soluţie este obţinerea unui credit. Aşa cu siguranţă ne-am obţinut locul nerâvnit de câinele unui stăpân, lanţul de la cuşcă. Şi-ajungi să tragi din greu, să dai înapoi ce ai primit, dar cu dobândă. Iar dacă uiţi să-ţi plăteşti la timp datoriile ai toate şansele să fii unul dintre cartonarii de la ţevi.

Am pornit în goana asta căutând adesea fericirea, plăcerea sau poate nemurirea. Plăcerea s-a transformat în boli venerice, sarcini nedorite, violenţă, incest, abuz de orice fel, despărţire, sinucidere, consum de alcool, droguri, crimă, furt, depresie, boli psihice. Însă nimic din toate astea nu ne-ar putea atinge, până ni se întâmplă. Jucăm cu singura carte pe care o deţinem limitat spaţial şi temporar, viaţa noastră, la cazinoul lumii. În acest loc, iluzia câştigului a acaparat miliarde de suflete. Revenirea în realitate e dureroasă, şi aşa am ajuns la infestare cu flagelul ceva-ului interzis, dar mult râvnit. Scuza infailibilă este: „dar n-am făcut nimic altceva decât să caut fericirea”. Cum ar fi dacă fericirea ne-ar găsi pe noi? Ne-ar scuti de toată durerea pricinuită de negăsirea ei? Cum ar fi dacă în loc de PCR-ul nostru (pile, cunoştinţe şi relaţii) am avea forţa supremă din univers alături de noi? O astfel de putere aliată ar fi un noroc chior ce ni s-ar da. Lozul cel mare a fost tras pentru fiecare din noi, dacă-l primeşti eşti câştigător, dacă nu eşti un looozer. Ce alegi să faci cu El?

Știre preluată de pe mediacbee.blogspot.com
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni