„Tot ce are suflare să laude pe Dumnezeu!”
Adăugată de sorinpetrache in 07/10/2017, citită de 2.608 ori
Autor: Sorin Petrache, Categorie: Diverse
„Tot ce are suflare să laude pe Dumnezeu!”

Orașul Salonta (Bihor) va fi gazda celui mai îndrăgit și longeviv Festival coral de muzică religioasă. Biserica creștină baptistă „BETEL” din Salonta, păstorită de Florin Cociubei, vă invită, cu iubire frățească în Domnul Isus Hristos, să-L lăudăm împreună pe Dumnezeul mântuirii noastre, al dragostei și al păcii, în cadrul Festivalului corurilor creștine „Cântările Armoniei - Ioan Chișmorie Măderătanul (1904 – 1973)” organizat sub bagheta dirijorului Florea Burcă.

Reunind corurile bisericilor baptiste din Tinca, Gurbediu, Pâncota, Călacea și Salonta, concertul de muzică corală va fi găzduit Duminică, 15 octombrie, de la ora 17:00, de Casa de Cultură „Zilahy Lajos” din orașul Salonta și va purta amprenta slujirii în Hristos a maestrului dirijor Florea Burcă, artizanul și promotorul acestui festival în România. Linia melodică corală va fi modelată cu măiestrie, prin acompaniament la pian, de profesorul și compozitorul Nicodim Negruțiu.

Evanghelia Domnului și Dumnezeului nostru Isus Hristos va fi vestită de pastorii Emi Țundrea, Beni Hamza, Toni Mic, Florin Cociubei. Invitat este și primarul municipiului Salonta, ing. Török László care, alături de directorul Casei de Cultură, Kovacs Istvan, au susținut cu generozitate organizarea acestui festival de muzică religioasă.

Festivalul coral poartă, spre slava lui Hristos, numele robului lui Dumnezeu, Ioan Chișmorie Măderătanul (1904 – 1973), un credincios baptist din Transilvania, compozitor și interpret, autor a peste 400 de cântări corale bisericești.

IOAN CHIȘMORIE – O CLIPĂ DE FERICIRE SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU...

Născut în prima lună a anului 1904 din părinții George şi Ana, Ioan Chișmorie - „Onică” venea în urma celor patru surori, alături de care îşi petrece copilăria în satul natal, Măderat (Arad). Alături de familie şi de oamenii simpli din podgoria munţilor Zărandului, „Onică” învăţă să lucreze la vie, la câmp şi pădure. Îndrăgeşte atât de mult satul originii sale încât, ani mai târziu, atunci când îşi semnează compoziţiile, nu ezită ca, pe lângă numele din acte, să mai adauge şi „Măderătanul”.

Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, Ioan Chișmorie realizând primele schițe muzicale la vârsta de 13 ani, când a devenit membru al Bisericii baptiste din Măderat, fiind botezat la Arăneag. Se implică cu o dăruire totală în activitatea bisericească și cântă cu bucurie în corul bisericii. La 14 ani participă, în comuna Şiria, la un curs de învăţare a notelor muzicale. Acolo îl întâlneşte pe Ioan Slavici cu care leagă o prietenie creativă.

Se afirmă tot mai mult ca bun pianist, trompetist, un excelent baterist şi dirijor. În 1922 se înscrie la Conservatorul Municipal din Timişoara pe care, în anul al doilea, îl abandonează din cauza unor neînţelegeri cu direcțiunea. Ioan Chișmorie îşi dorea să facă cei patru ani de studiu în doi, dar pentru că nu s-a ajuns la o înţelegere, a părăsit şcoala.

Talentul de excepţie pe care l-a perceput ca fiind „Harul lui Dumnezeu revărsat asupra sufletului unui rob netrebnic”, îl chema într-o neîntârziată și permanentă slujire. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni, în 1925, îl întâlneşte pe Gill Everett cel care, din anul 1933 până în 1938, avea să devină directorul Seminarului Baptist din Bucureşti. În 1928, la Congresul de la Curtici, leagă relaţii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, cel care a ajuns preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste, un bun creștin care a intervenit permanent pe lângă autorităţile din România pentru drepturile și libertățile religioase.

Ioan Chișmorie a avut o mare admiraţie pentru Thomas Edison, iar la moartea acestuia, în 1931, arădeanul trimite o scrisoare de condoleanţe doamnei Edison, la West Orange în New Jersey. Doamna Edison îi răspunde printr-o altă scrisoare de mulţumire şi apreciere. În 1932 dedică un marş domnului Loyd George (fost prim-ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere. Printre scrisorile primite de inimosul „Onică”, arhiva familiei mai păstrează corespondența de la Nicolae Iorga pe care a avut plăcerea de a-l cunoaşte la Arad. Lui Octavian Goga i-a compus o melodie pe versurile poeziei „Rugăciune”, care se află înrămată la Castelul poetului de la Ciucea. Veturia Goga, soţia poetului şi ministrului, purtând corespondenţa cu compozitorul Ioan Chișmorie, păstrează scrisoarea prin care îi mulţumeşte şi îl asigură că acea donaţie a compozitorului va rămâne în muzeu, în salonul de donaţii.

La 33 de ani, în 1937, publică prima carte de cântări, „Cântările Armoniei”, cu 64 de cântări. Continuă să compună cântări tot mai complexe, în ideea de a publica volumul II al „Cântărilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc în acea vreme s-au dovedit a fi mai vitrege decât dorinţa arzătoare de slujire a robului lui Dumnezeu – compozitorul Ioan Chișmorie.

Al Doilea Război Mondial l-a prins în vâltoarea sa şi pe „Onică” - comandant de grupă, care a participat la bătăliile de pe frontul de est, la asediul Odesei şi Sevastopolului. Fiind pe front, la 12 octombrie 1941, trimite o scrisoare familiei. În ciuda cenzurii, depeșa a fost reprodusă şi publicată în gazeta „Timpul Transilvaniei”, atât pentru calităţile literare, cât şi pentru patriotismul curajos. Ioan Chișmorie a fost rănit în timpul războiului, iar Statul român l-a onorat cu decoraţia „Bărbăţie şi Credinţă”. Suferinţele şi viaţa grea de pe front l-au inspirat pe Ioan Chişmorie care dă astfel viață unor noi compoziţii de muzică religioasă.

În anul 1950 se căsătoreşte cu Maria Chirla din Tulca (Bihor) şi primesc binecuvântarea celor patru copii: Stelian, Felix, SaintClaire, Eleonora. Compozitorul Ioan Chișmorie călătorește neobosit prin toată ţara, vizitând aproape toate bisericile evanghelice unde organizează cursuri de cor, de fanfară şi orchestre de instrumente iar, în mod special, cursuri de dirijori. Compoziţiile muzicale sunt completate cu piese de teatru religios, poezii, nuvele, epigrame, rugăciuni şi un oratoriu - „Iosif în Egipt”.

La Sinaia, la Castelul Peleş, îi oferă Regelui Mihai valsul „Flori de la Sinaia” iar „Imnul Regal”, deşi compus în anul 1930, este înmânat personal Regelui României de către unul din fiii Chișmorie, Stelian, abia în anul 1996, la Palatul Elisabeta, după aproape 70 de ani.

Majoritatea melodiilor inspirate de Ioan Chișmorie nu au fost compuse în stări de bucurie. Totuşi, omul lui Dumnezeu avea puterea să cânte de fiecare dată când îl vizita cineva și să spună cu ochii în lacrimi de bucurie: „Slavă Domnului! Am bucuria să trăiesc încă o clipă de fericire pentru ceea ce am făcut şi de data aceasta, spre Slava Domnului!”

Prigoana şi hărţuirile securităţii comuniste s-au accentuat tot mai mult în ultimii ani de viaţă ai compozitorului. După avertizări multiple şi ameninţări, i s-a interzis să mai organizeze cursuri de orchestre, fanfare sau coruri cu tinerii din bisericile neoprotestante. A fost acuzat de mobilizare în masă a tineretului şi, nu de puţine ori, Ioan Chișmorie şi-a petrecut nopţile prin posturile de miliţie.

Astăzi, în urma celor 4 copii, compozitorul Ioan Chişmorie este reprezentat de 11 nepoţi. În România, de șase (Cristian, Simona, şi Amadeus Chişmorie; Lawrence, David, şi Matei Chişmorie), iar în Chicago de cinci (Raluca și Raul Caraba; Anna, John şi Sarah Chişmorie).

La Măderat, pe 2 septembrie 2012, Domnul a chemat-o acasă pe Maria Chişmorie, cea care a fost pentru Ioan Chişmorie „un ajutor, un sprijin nelipsit, o soție credincioasă” şi, împreună, sunt înmormântaţi în cimitirul de la marginea satului.

(sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago; istorieevanghelică.ro; facebook.com/ioanchismorie)

 

Sorin Petrache

 

Foto: Ioan Chișmorie (stânga), Ieremia Hodoroabă și prof. universitar Gheorghe Frățilă în curtea Seminarului Teologic Baptist din București (1971)


Știre preluată de pe confluente.ro
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni