Uși deschise spre răspândirea Veştii bune – familia Taciuc
Adăugată de wycliffe.romania in 25/07/2016, citită de 2.310 ori
Autor: Wycliffe, Categorie: Misiune
Uși deschise spre răspândirea Veştii bune – familia Taciuc

Cea mai mare binecuvântare pe care o experimentăm în prezent, este că Domnul nostru Isus Hristos, este cu noi.

Vedem cum lucrurile înaintează în această direcţie a lucrării misionare spre care ne îndreptăm.

Am susţinut pe 25 și 26 iunie examenul de limbă engleză, IELTS. Am primit rezultatele (foarte favorabile) și vrem să mulțumim Domnului pentru ajutorul acordat. Uitându-ne în urmă, putem să vedem toate lucrurile pe care le-a îngăduit El în vieţile noastre şi realizăm că dacă nu ar fi fost El cu noi, nu am fi avut nici un şorţ de izbândă. Cu fiecare pas ce trece, ne simţit mai aproape de Papua Noua Guinee şi ne bucurăm că toate lucrurile pe care le facem îi zidesc şi îi încurajează deja pe cei din jur.

Plecarea mea de la locul de muncă pe care l-am avut, mi-a oferit ocazia să povestesc mai mult oamenilor despre ceea ce presupune o astfel de lucrare de misiune şi de ce este în prezent nevoie de traducerea Scripturii. Oamenii au părut foarte interesaţi şi asta mi-a adus aminte de ce spunea Blaise Pascal, despre faptul că fiecare om are în interiorul lui un gol în formă de Dumnezeu. Oamenii au nevoie disperată să audă despre Evanghelie. Chiar şi despre lucrările de răspândire ale Evangheliei. În inimile lor, oamenii suferă din cauza păcatului şi a nedesăvârşirii, la fel cum suferă întreaga creaţie, de altfel. Oamenii au nevoie astăzi de Vestea bună că Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit în trup pentru a ne curăţi de orice fărădelege prin jertfa Sa.

Ce veste bună îţi poate întări oasele astăzi şi ce privire prietenoasă poţi să vezi mergând pe stradă astfel încât să ţi se înveselească inima? Îmi aduc aminte că eram la facultate acum vreo 10 ani când probabil îmi puneam întrebarea aceasta. Vremea neprietenoasă şi vântul puternic te făcea să nu vrei să ieşi afară. Priveam pe geam din sala de seminar, undeva mai sus, la vreo zece metri deasupra Bahluiului şi am văzut o cioară. Nimic deosebit la prima vedere. Doar o pasăre urâta într-un peisaj incolor al unui anotimp rece. Mă uitam la ea cum încerca să zboare spre vest în timp ce vântul îi stătea împotrivă. Vântul bătea cu aceeaşi viteză cu care ar fi trebuit să zboare pasărea aşa că în ciuda efortului vizibil pe care îl depunea pentru a înainta, nu se mişca deloc. Bătea doar din aripi deasupra râului.

 

Detalii...

 

Rugăciune pt. familia Taciuc


Știre preluată de pe wycliffe.ro
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni